TURA DE O ZI:BUSTENI - PICHETUL ROSU - MALAIESTI - BRANA CAPRELOR - VF OMU - VALEA CERBULUI - BUSTENI IULIE 2005

SA INCEPEM CU INCEPUTUL, ADICA PRIMELE POZE DIGITALE PE CARE LE AM SI EU (RESTUL SUNT POZE NORMALE PE CARE MI-E LENE SA LE SCANEZ).
SI CUM IN TURA ASTA AM FOST SI CU CATELUL, PRIMA POZA PREZENTATA VA TREBUI SA FIE CU EL, ADICA EA

Abra, vedeta blogului
Bun, acum sa incepem.
In luna iulie, am reusit sa facem ceea ce incercasem cu 2 luni in urma si nu reusisem deoarece era foarte multa zapada si nu ne permisese nici vremea: ne prinsese o furtuna aproape de Malaiesti si ne cam udase.
Am plecat usor, usor, pe la 9 dimineata, spre Poiana Izvoarelor, Pichetul Rosu, Malaiesti. Membrii: 3: eu, Dragos (prietenul mutoman al prietenei mele, Andreea) si, evident, Abra (catelul meu mutoman).
Pana la Malaiesti nu au fost incidente deosebite, am facut poze, pe care le voi afisa, sa se mai bucure si altii de ele.

e tare draguta poezia asta

incepem sa ne apropiem de Malaiesti

inca nu era terminata cabana

inca mai era zapada

vedere de la cabana
Si ajunseram si la Malaiesti. Dupa un drum in care donsoara Abra ne-a zapacit cu betele ei ce care vroia sa se joace (vreau sa spun ca s-a descurcat foarte bine pe traseu), am ajuns si noi la cabana.
Acolo am baut un ceai cald, am mancat ceva si ne-am hotarat sa continuam pe Brana Caprelor spre cabana Omu’.
.
si acum, urmeaza continuarea

spre Brana Caprelor

nelipsita ceata, care da atat de bine in poze…

si tot mergeam si mergeam…

pierdute in imensitate muntilor…

e asa de frumos incat parca nu-ti vine sa crezi…

si aici, Abra s-a descurcat fara probleme, nu a intampinat dificultati…


si ce e mai frumos la munte, decat sa-ti apara niste capre negre in fata… si sa-ti mai iasa si in poza…

ce mic pare totul de aici, de sus…

haide, vino mai repede…ma grabesc. Vii?

Abra, foarte atenta pe unde trebuie sa mearga…

Abra, again

asa ar trebui sa stea?

sau asa?

aici ii explicam Abrei ca suntem pe Bucsoi

nori in apropiere de vf Omu
si ce ploaie ne-a prins pe Valea Cerbului…

si ne apropiem…

si, in sfarsit, am ajuns…
La cabana Omu a fost bine, am mancat, o prinsese oboseala si pe Abra (in sfarsit), dupa care ne-am pregatit de plecare, deoarece se anunta o ploaie destul de sanatoasa. Care, evident, ne-a prins pe drum…
Ne-am resemnat, am coborat pe ploaie pe Valea Cerbului (drum oricum, destul de usor) si am ajuns in Busteni pe la 9 seara cred.
Oricum, super traseu si, chiar cu ploaie, pot spune ca a fost nemaipomenit. Iar peisajele, fantastice. Si ultma poza, evident, tot cu Abra (doar e blogul ei).

Abra, in mare tandrete cu un pisoi (proprietarul casei)

CABANA TURNURI - 1 DECEMBRIE 2005

TOT FARA ABRA SI MI-A PARUT RAU, DAR NU STIAM DACA MA VA PRIMI CU EA LA CABANA…

Drumul cam fara peripetii, in prima zi am ajuns, am stat la cabana, a doua zi am urcat la Podragu si a treia am stat. A fost o tura mai mult de distractie, nu de facut trasee…

Las pozele sa vorbeasca

poza de la cabana Turnuri

pe drum spre Podragu

spre Podragu…

si totul era alb…

aici am coborat de la Podragu si ne-a intampinat o mare de nori…

trenuletul… de ce nu?

ei, se mai intampla…

s-a rupt de tot …

si lucruri mai serioase… 2 prieteni au plecat spre Moldoveanu…am visat ca odata poate voi face si eu chestia asta… vf Moldoveanu iarna… deocamdata e doar un vis…

astea sunt pozele lor… spre rusinea mea… dar sunt prea frumoase sa le pastrez doar pt mine…

cu adevarat superb…

muntele uneori te poate lasa fara cuvinte…

fara cuvinte…

apus de soare spre Moldoveanu…

revenind la cabana Turnuri…

si…gata…am plecat si de acolo

PIATRA CRAIULUI - LA LANTURI : 1 OCT 2005

Asta, dupa cum scrie si titlul ( si cine stie cunoaste), e o tura fara Abra. Chiar daca e un mutoman desavarsit (e vorba de catel, evident), nu am vrut s-o chinui aiurea si sa ma chinui si eu sa am grija de ea. O sa mai apara in multe alte ture.

Dar sa incepem…

Membrii turei, 2 persoane: eu si Dayana, prietena mea (medicul stomatolog).

Eram prima data amandoua pe munte, pana atunci fusesem separat.

Ne hotaram noi sa merem in Piatra Craiului.

Avand in vedere ca fata asta munceste foarte mult, plecam vineri noapte, cu masina ei. Foarte frumos, avand mania vitezei si conducand super bine, in 2-3 ore am fost in Zarnesti, de unde foarte repede am ajuns in Plaiul Foii. Ne-am cazat, urmand ca a doua zi sa plecam pe marele nostru traseu.

Dimineata, ceata. Hm, cam nasol. In Bucuresti, mare ploaie, aflam la telefon. Cu speranta ca poate n-o sa ne ploua prea tare, pornim.

Ceata se ridica, era doar sus.

Piatra Craiului, vazuta din Plaiul Foii. Datorita cetii, nu se vede chiar tot dar e un peisaj superb oricum…

S-ar putea face un tablou dupa fotografia asta. E fenomenala…

incet, incet, muntele incepe sa se contureze in fata noastra…

plecam de la refugiul Spirlea

incepe sa se ridice ceata…

un mic popas, sub cetina de brad…

Dayana, foarte zambareata. Nu stia ce o asteapta…

O mica pauza pt admirat peisajul…

merita…

fara cuvinte…

incepe urcusul…

asa incep lanturile

frumoasa portiune. Asta e primul lant…

si asa se termina primul lant…

imagine de sus…

peisajul pe lanturi e magnific…

si inca mai avem…pana pe varf…

si sa nu te ia ameteala…

iata ce urmeaza…

si refugiul Spirlea vazut de sus

si cat mai e…

asta o fi o pestera? n-am apucat sa verificam, dar nu cred

noi am continuat…

si am continuat…

mai sus…

si mai sus…

tot mai sus…

ma tot gandeam ca nu mai ajungem odata…

chestia asta a fost chiar interesanta…

si asta a fost ultima portiune de urcat…

in sfarsit, la refugiu…

dar varful inca nu era atins…

mai era un pic…

am avut mare noroc ca nu ne-a prins ploaia

foarte mare noroc…

Dayana, foarte fericita, pe varf. Daca stia ce-o asteapta, nu cred ca mai venea…

Oricum, a zis ca i-a placut. Dovada, a mai mers pe munte cu mine…

Drumul pana la cabana, neinteresant, n-a fost facut pe creasta. Se speriase destul biata fata si n-a vrut sa faca cunostinta cu creasta Pietrei Craiului pe inserate, mai ales ca urma sa ne prinda seara pe drum

Asa ca am coborat catinel si am luat-o pe la La table, am mers pe diferite marcaje si pana la urma am ajuns la Curmatura, unde am reusit sa prindem si noi o idee de semnal sa mai luam legatura cu lumea.

Am aflat ca in Bucuresti fusese o furtuna groaznica si se alertasera toti ca nu putusera sa ia legatura cu noi. Dar cum totul e bine cand se termina cu bine, acum toata lumea era linistita si totul era ok

Dayana, hranind animalele…

si evident, pisica… a cerut voie sa vina in brate… puteam sa n-o primesc?

De la Curmatura am coborat a doua zi, pe drumul obisnuit, am ajuns in Zarnesti si urma sa mergem pana in Plaiul Foii pe jos, dar am gasit un nene dragut care ne-a dus cu o caruta jumatate din drum, apoi un alt nene si mai dragut care ne-a dus cu un jeep celalalta jumatate de drum.

La Plaiul Foii s-a incheiat super excursia noastra prin Crai.