“Situate la extremitatea estica a Culmii Morarului, Acele Morarului ocupa un loc de prim ordin intre elementele alpine care fac maretia Bucegilor. Traseul clasic al traversarii complete a Acelor lasa in memoria oricarui alpinist o imagine nestearsa.”
Walter Kargel
A fost o tura de vis. Am privit mult timp Acele Morarului, in multe ture ma gandeam ce frumos ar fi sa urc si eu pe ele, dar de indraznit nu credeam ca voi indrazni vreodata.
Pana intr-o zi, cand Cernat imi spune: “ Hai in Bucegi, pe Ace!” Am ramas socata: “ Tu vorbesti serios? Ce sa caut eu acolo?” “ Hai, ca te descurci!”
Intre timp au intervenit alte ture, in alti munti, dar propunerea cu Acele a ramas: “ Prima tura din Bucegi va fi pe Ace”.
Si asa a fost. Cand am revenit in Bucegi, urma sa mergem pe Acele Morarului.
A fost cod galben de canicula. Ne-a batut soarele in cap de ne-a zapacit, dar am urcat Acele, mi-am indeplinit un vis... A fost o tura dementiala, ne-am pierdut pe inaltimile muntilor, cu hauri prapastioase si creste inguste de nu gaseai un locsor unde sa pui piciorul si cu peisaje de neuitat, care au lasat in memoria noastra amintiri de nesters.
Am urcat din Bucegi pe Valea Cerbului, pana in momentul in care se intalneste cu Brana Mare a Morarului, apoi am continuat pe Brana Mare a Morarului. Am vazut Muntele Costila in toata maretia lui, Releul (care e pozat de toata lumea pe toate fetele si din toate unghiurile), am avut covor de flori la picioarele noastre si... am avut dupa noi multe musculite... care ne-au bazait de ne-au innebunit...
Urcand pe Creasta Ascutita, am traversat Brana de Mijloc si Brana Acelor, dupa care am urcat pe Acul Mare. Nu a fost foarte complicat, complicat a fost dupa, cand am vazut Creasta Acului Mare: foarte ingusta si foarte aeriana... “ Sigur e pe aici?” “ Da, sigur, hai”. Ok, mi-am luat inima in dinti si am trecut. N-am ce sa spun, mi-a placut...
Dupa Creasta Acului Mare, a urmat rapelul in Strunga Acului Mare (20m).
Si a venit randul Degetului Rosu. L-am urcat si pe acesta, evident cu Mihai cap (adica el e cap intotdeauna, ca el stie traseele; si chiar daca e prima oara), am stat un pic si ne-am trecut in caietel, dupa care am facut rapelul de rigoare pana in Strunga Degetului Rosu, apoi Degetul Prelungit.
Pana la Acul Crucii, nu au fost probleme. La Acul Crucii, el a abordat urcarea pe o parte, eu pe alta. El a luat-o direct in sus, eu am urcat undeva mai la stanga, unde am vazut batut si un piton de asigurare. Am ajuns sus, la crucea de pe varf, cam nesigura, nu trebuie sa te tii de ea ca risti sa-ti iei zborul, cu totul.
A urmat urcarea pe Acul de Sus, foarte frumoasa, apoi coborarea in locul numit “La Tunel”, o gaura in stanca foarte interesanta (e frumos ce se vede dincolo). Coborarea a fost destul de simpla, apoi a urmat Creasta Morarului, care se continua pana la cabana Omu’.
Probleme de ordin tehnic nu am avut ( sa nu se inteleaga altceva, totusi e traseu alpin), ce ne-a terminat a fost caldura. Nu era nici un nor pe cer, era cod galben de canicula, asa ca soarele si-a facut de cap cum a vrut el. Cat urca Mihai, eu ma mai adaposteam sub vreo stanca sau ceva, sa nu raman in soare ca mi se facea rau. Incercam sa nu stam foarte mult sus, ca sa nu facem insolatie... Oricum, ne-am ars in ultimul hal pe maini, Mihai si pe fata, ca nu am avut crema de protectie solara la noi...
Cat mergeam pe creasta, Mihai imi spunea: “uite, asta e Cocoasa Morarului, Capul Morarului etc”. Si i-am si zis: “ Bogat e Morarul asta, are si Ace, si Cocoasa, si Cap (ca sa nu mai vorbim de vale, creasta, rape etc).”
Cand am ajuns la Cabana Omu’, am ramas socata :180C. Nu mi-a venit sa cred, totusi, temperatura asta presupun ca nu s-a mai atins de mult la Omu’...
A doua zi am coborat pe la Tiganesti, Malaiesti, Tache si la Busteni.
A fost frumos la Busteni: in timpul cat am stat in gara sa asteptam trenul (2 ore intarziere pt ca au fost dilatate sinele), a inceput ploaia. Torentiala. Ne uitam sus si ne gandeam: o ploaie ca asta daca te prinde pe Ace, esti terminat. Iar daca mai bate si vantul, esti “fericit” cu adevarat.
Si acum, poze... marca Mihai Cernat si (mai putine) Gabriela Gomoi
Dar sa nu uit: Ii multumesc lui Mihai pentru ultimele lamuriri...
Dar sa nu uit: Ii multumesc lui Mihai pentru ultimele lamuriri...
Creasta Coltului Crapat
O cascada printre brazi
Imagine de pe Brana Mare a Morarului, vedere catre Stana din Pripon
Muntele Costila
...apare si o capra neagra...
Costila cu tot cu releu...
Incepe aventura... Creasta Ascutita, care se continua cu Acul Mare
Brana Mare a Morarului
Creasta Ascutita
Creasta Ascutita, cu Acul Mare in fundal
" Si au pe cap cununi de campanula..."
In urcare pe Acul Mare, vedere spre Degetul Rosu
Hauri ametitoare...
Flori de stanca
Creasta Acului Mare
Creasta Acului Mare
Tot Creasta Acului Mare
Scurt moment de echilibristica...
Un rapel de pe Acul Mare
Rapa Mare
Rapelul final de pe Acul Mare
Turnul de Arama
In urcare pe Degetul Rosu
In fundal Acul Crucii
Urcusul final pe Degetul Rosu
Degetul Rosu la final de urcus
Degetul Rosu
Hornurile finale de pe Degetul Rosu
Rapel de pe Degetul Rosu
Urcusul pe Degetul Prelungit
Tot in urcus, tot pe Degetul Prelungit
Acul Crucii, vazut de pe Degetul Prelungit
Crucea de pe Acul Crucii
Pe Acul Crucii
Tot pe Acul Crucii...
Pe Acul Crucii, spre locul de rapel
Turnul de Arama
Pe Acul de Sus
Am ajuuuuuuuuns... Pe Acul de Sus.....
Saua Acului de Sus...
Tot in Saua Acului de Sus....
Din Saua Acului de Sus, continuare pe Creasta Morarului
" La Tunel "
Acele Morarului
Pe Creasta Morarului
Creasta Balaurului
Bucsoiul Mare si Valea Morarului
Spre Cocoasa Morarului
Spre Vf Omu
Cerdacul Vaii Cerbului
Cabana Omu'
Cabana Omu'
Rasarit de soare in Bucegi, la Vf Omu
Rasarit de soare...
Valea Gaura
Portalul Vaii Gaura
Portalul Vaii Gaura
Culmea Tiganesti
Hornul de la Scara
Caldarea Tiganesti
Rododendroni
Muntele Scara
Caldarea Tiganesti si Muntele Scara
Bucsoiul vazut din Caldarea Malaiesti
Bisericuta Malaiesti
Cabana Malaiesti
Valea Bucsoiului
Acele Morarului
