"MUNTELE TE INVATA MAI MULT DECAT ZECE BIBLIOTECI LA UN LOC."

Nicolae Iorga

marți, 7 decembrie 2010

A fost odata o poveste

A fost odata ca niciodata…

A fost odata o poveste… O poveste mai neobisnuita, in care nu vom intalni Feti – Frumosi si Ilene Cosanzene, vrajitoare si zane, o poveste despre alpinisti, zapada, hornuri abrupte si creste semete, stanci ascutite, uneori necrutatoare...
O poveste in care finalul nu este cel asteptat, in care personajele nu traiesc fericite pana la adanci batraneti ci totul se poate sfarsi intr-o tragedie...
O poveste despre “vise nascute in munti”, purtate pe aripi de ingeri si transformate in cuvinte, rostite la gura sobei cu voce domoala, in soapte de basm...

Asa incep povestile despre “Cuceritorii inutilului”...

Valea Galbinele – Hornul Coamei – Valea Scorusilor

Iarna. Frig. Zapada. Zi obisnuita de iarna la munte. Incet, ne indreptam spre refugiul Costila. Zapada proaspat cazuta ne scartaia sub talpi, ne mai amuzam spunand cate o gluma sau ne mai opream din cand in cand sa admiram peisajul inghetat... Padurea imbracata in alb ne fascina, ademenindu-ne s-o exploram cu fiecare pas, sa intram tot mai mult in interiorul ei, sa inaintam tot mai adanc in necunoscut... Si am mers, ajungand in cele din urma si la “batranul refugiu”...
Acolo ne-am echipat si am pornit pe Valea Galbinele.
A, echipa: eu si Mihai Cernat.
Am inceput sa urcam, erau urme facute, semn ca mai urcasera si altii inaintea noastra...  Urcam incet, Mihai povestea despre “Hotelul de mii de stele”,  despre Traseul Furcilor si alte trasee din zona, ma minunam de peisajul fantastic ce ne inconjura si ascultam vrajita, sorbindu-i parca fiecare cuvant...
La un moment dat, am observat ca urmele se despart... o parte mergeau in stanga, spre Hornul Coamei si o parte continuau pe Galbinele. Cele de pe Hornul Coamei mergeau un timp, apoi se intorceau (era gheata mai sus, am vazut noi). 
Noi am continuat, urcand putin pe zapada inghetata si, la un moment dat, a aparut gheata. Verde. Sticloasa. Nu puteai sa infigi nimic in ea, nici macar coltarii. Ne-am oprit, ne-am legat in coarda si Mihai a pornit cap (ca de obicei). Si il aud spunand: “Te uiti la mine si faci exact ceea ce fac eu!” Si porneste, isi infige pioletii si incepe sa se traga in maini, pentru ca gheata aluneca si nu puteam sa infigem nimic in ea. Reuseste sa treaca, se opreste mai sus, ma asigura si, evident, trebuia sa trec si eu. Cam nasoala situatia. Bag eu pioletul, ma chinui sa ma trag in maini, incerc sa infig coltarul pe undeva, observ ca alunec, ma chinui sa ma tin in maini, nici o sansa si ajung de unde am plecat. Ok, trebuie sa incerc iar. Incerc sa infig pioletul un pic mai sus, ma trag in maini pe el, Cernat ma trage si el, gasesc un loc mic pentru un dinte de la coltar, aveam stabilitate cat de cat, ma mai trag in maini, gasesc un loc minuscul si pentru celalalt coltar si, in final, reusesc sa trec...
Stam putin sa imi trag sufletul si il aud pe Mihai spunand ca trebuie sa ne grabim, ca ne prinde noaptea.
Ok, ajungem la urmatoarea saritoare. Cernat se chinuie putin, trece si urmez eu. Ma uitam ca pisica in calendar si nu intelegeam deloc pe unde a urcat. El incepe sa bombane sus, eu bombaneam jos, in final gasesc o priza mai pentru inaltimea mea si trec.
Cand am ajuns sus, incepea deja sa se insereze.
Am iesit pe prispa Braului Mare al Costilei, ne-am pus frontalele si... am continuat. Am incercat sa urcam prin stanga, sa ajungem mai repede pe platou, dar era risc de avalansa asa ca a trebuit sa ne intoarcem. Am efectuat un traverseu destul de expus, apoi am luat-o spre dreapta ajungand in Valea Scorusilor si de acolo am urcat spre platou. Am ajuns la Releu, iar de acolo la Cabana Babele. In cabana, am descoperit ca ma usturau degetele la caldura si facusem niste basici, ceea ce insemna niste mici degeraturi, dar... arta cere sacrificii...
A doua zi am coborat pe piciorul Pietrei Arse la Poiana Stanii...
Ii multumesc lui Mihai Cernat pentru acest traseu si pentru informatiile capatate pe parcurs...
Poze marca Mihai Cernat
spre Refugiul Costila

"Batranul Refugiu..."

pe Valea Galbinele, Principal

intrarea in Hornul Coamei


Valea si Strunga Galbinele


un "Hotel de mii de stele"


Hornul dintre Firele Principal si Secundar  

Valea Galbinele, Pricipal, in aval

Pe Hornul Coamei
Coltii Galbinele

Pe Hornul Coamei
intrarea in Traseul Furcilor

Coltii Galbinele in fundal



miercuri, 3 noiembrie 2010

Creasta Morarului - realitatea din vis...



“Situate la extremitatea estica a Culmii Morarului, Acele Morarului ocupa un loc de prim ordin intre elementele alpine care fac maretia Bucegilor. Traseul clasic al traversarii complete a Acelor lasa in memoria oricarui alpinist o imagine nestearsa.”
Walter Kargel

             A fost o tura de vis. Am privit mult timp Acele Morarului, in multe ture ma gandeam ce frumos ar fi sa urc si eu pe ele, dar de indraznit nu credeam ca voi indrazni vreodata.
Pana intr-o zi, cand Cernat imi spune: “ Hai in Bucegi, pe Ace!” Am ramas socata: “ Tu vorbesti serios? Ce sa caut eu acolo?” “ Hai, ca te descurci!”
Intre timp au intervenit alte ture, in alti munti, dar propunerea cu Acele a ramas:   “ Prima tura din Bucegi va fi pe Ace”.
Si asa a fost. Cand am revenit in Bucegi, urma sa mergem pe Acele Morarului.
A fost cod galben de canicula. Ne-a batut soarele in cap de ne-a zapacit, dar am urcat Acele, mi-am indeplinit un vis... A fost o tura dementiala, ne-am pierdut pe inaltimile muntilor, cu hauri prapastioase si creste inguste de nu gaseai un locsor unde sa pui piciorul si cu peisaje de neuitat, care au lasat in memoria noastra amintiri de nesters.
Am urcat din Bucegi pe Valea Cerbului, pana in momentul in care se intalneste cu Brana Mare a Morarului, apoi am continuat pe Brana Mare a Morarului. Am vazut Muntele Costila in toata maretia lui, Releul (care e pozat de toata lumea pe toate fetele si din toate unghiurile), am avut covor de flori la picioarele noastre si... am avut dupa noi multe musculite... care ne-au bazait de ne-au innebunit...
Urcand pe Creasta Ascutita, am traversat Brana de Mijloc si Brana Acelor, dupa care am urcat pe Acul Mare. Nu a fost foarte complicat, complicat a fost dupa, cand am vazut Creasta Acului Mare: foarte ingusta si foarte aeriana... “ Sigur e pe aici?” “ Da, sigur, hai”. Ok, mi-am luat inima in dinti si am trecut. N-am ce sa spun, mi-a placut...
Dupa Creasta Acului Mare, a urmat rapelul in Strunga Acului Mare (20m).
Si a venit randul Degetului Rosu. L-am urcat si pe acesta, evident cu Mihai cap (adica el e cap intotdeauna, ca el stie traseele; si chiar daca e prima oara), am stat un pic si ne-am trecut in caietel, dupa care am facut rapelul de rigoare pana in Strunga Degetului Rosu, apoi Degetul Prelungit.
Pana la Acul Crucii, nu au fost probleme. La Acul Crucii, el a abordat urcarea pe o parte, eu pe alta. El a luat-o direct in sus, eu am urcat undeva mai la stanga, unde am vazut batut si un piton de asigurare. Am ajuns sus, la crucea de pe varf, cam nesigura, nu trebuie sa te tii de ea ca risti sa-ti iei zborul, cu totul.
A urmat urcarea pe Acul de Sus, foarte frumoasa, apoi coborarea in locul numit “La Tunel”, o gaura in stanca foarte interesanta (e frumos ce se vede dincolo). Coborarea a fost destul de simpla, apoi a urmat Creasta Morarului, care se continua pana la cabana Omu’.
Probleme de ordin tehnic nu am avut ( sa nu se inteleaga altceva, totusi e traseu alpin), ce ne-a terminat a fost caldura. Nu era nici un nor pe cer, era cod galben de canicula, asa ca soarele si-a facut de cap cum a vrut el. Cat urca Mihai, eu ma mai adaposteam sub vreo stanca sau ceva, sa nu raman in soare ca mi se facea rau. Incercam sa nu stam foarte mult sus, ca sa nu facem insolatie... Oricum, ne-am ars in ultimul hal pe maini, Mihai si pe fata, ca nu am avut crema de protectie solara la noi...
Cat mergeam pe creasta, Mihai imi spunea: “uite, asta e Cocoasa Morarului, Capul Morarului etc”. Si i-am si zis: “ Bogat e Morarul asta, are si Ace, si Cocoasa, si Cap (ca sa nu mai vorbim de vale, creasta, rape etc).”
Cand am ajuns la Cabana Omu’, am ramas socata :180C. Nu mi-a venit sa cred, totusi, temperatura asta  presupun ca nu s-a mai atins de mult la Omu’...
A doua zi am coborat pe la Tiganesti, Malaiesti, Tache si la Busteni.
A fost frumos la Busteni: in timpul cat am stat in gara sa asteptam trenul (2 ore intarziere pt ca au fost dilatate sinele), a inceput ploaia. Torentiala. Ne uitam sus si ne gandeam: o ploaie ca asta daca te prinde pe Ace, esti terminat. Iar daca mai bate si vantul, esti “fericit” cu adevarat.
Si acum, poze... marca Mihai Cernat si (mai putine) Gabriela Gomoi
Dar sa nu uit: Ii multumesc lui Mihai pentru ultimele lamuriri...

Creasta Coltului Crapat


O cascada printre brazi


Imagine de pe Brana Mare a Morarului, vedere catre Stana din Pripon


Muntele Costila


...apare si o capra neagra...


Costila cu tot cu releu...


Incepe aventura... Creasta Ascutita, care se continua cu Acul Mare


Brana Mare a Morarului


Creasta Ascutita


Creasta Ascutita, cu Acul Mare in fundal


" Si au pe cap cununi de campanula..."

In urcare pe Acul Mare, vedere spre Degetul Rosu


Hauri ametitoare...


Flori de stanca


Creasta Acului Mare



Creasta Acului Mare


Tot Creasta Acului Mare




Scurt moment de echilibristica...


Un rapel de pe Acul Mare


Rapa Mare


Rapelul final de pe Acul Mare


Turnul de Arama


In urcare pe Degetul Rosu


In fundal Acul Crucii


Urcusul final pe Degetul Rosu


Degetul Rosu la final de urcus


Degetul Rosu


Hornurile finale de pe Degetul Rosu


Rapel de pe Degetul Rosu




Urcusul pe Degetul Prelungit


Tot in urcus, tot pe Degetul Prelungit


Acul Crucii, vazut de pe Degetul Prelungit


Crucea de pe Acul Crucii


Pe Acul Crucii


Tot pe Acul Crucii...


Pe Acul Crucii, spre locul de rapel


Turnul de Arama


Pe Acul de Sus


Am ajuuuuuuuuns... Pe Acul de Sus.....


Saua Acului de Sus...


Tot in Saua Acului de Sus....


Din Saua Acului de Sus, continuare pe Creasta Morarului


" La Tunel "


Acele Morarului


Pe Creasta Morarului


Creasta Balaurului


Bucsoiul Mare si Valea Morarului


Spre Cocoasa Morarului


Spre Vf Omu


Cerdacul Vaii Cerbului


Cabana Omu'


Cabana Omu'


Rasarit de soare in Bucegi, la Vf Omu


Rasarit de soare...


Valea Gaura




Portalul Vaii Gaura


Portalul Vaii Gaura


Culmea Tiganesti


Hornul de la Scara


Caldarea Tiganesti


Rododendroni






Muntele Scara


Caldarea Tiganesti si Muntele Scara


Bucsoiul vazut din Caldarea Malaiesti


Bisericuta Malaiesti


Cabana Malaiesti


Valea Bucsoiului


Acele Morarului