In Bulgaria.
Am urcat pe vf Vihren pe un traseu nemarcat, creasta Djamdjiev, dupa ce, cu o zi inainte, parcursesem creasta Konceto in conditii de mixt, stanca inghetata si zapada, cornise, avalanse, white out etc.
Pe creasta Djamdjiev ne-am mirat ca nu exista decat foarte putina zapada, aproape de varf + cornisa de pe vf Vihren, dar care erau ok fata de ce avusesem anterior...
Echipa: eu si Daniel Negoita
Sa incepem povestirea...
De la cabana Banderitza, se urca pe traseul marcat spre saua Premkata, apoi lasam in dreapta poteca si continuam pe partea stanga spre creasta Djamdjiev.
In drum spre Premkata, a inceput sa bata vantul. Un fluture, aflat in bataia vantului, isi cauta un punct de sprijin. Am intins mana si s-a asezat pe degetele mele, batand din aripi dar fericit ca poate sta sa se odihneasca si el cateva momente. Dupa scurtele momente de pauza, a pornit, continuandu-si zborul. Am zambit si ne-am continuat si noi drumul.
Dupa un urcus destul de usor, am iesit in creasta. Mentiuni despre aceasta creasta nu am gasit foarte multe, nici bulgarii nu stiau foarte multe lucruri despre ea (mai ales ca nu prea te poti intelege cu ei, ca nu stiu o boaba engleza).
Continuam urcusul pe ea, mergeam spre varf, unele portiuni erau inguste, ca o lama de cutit, altele erau destul de largi; poteca era cand pe deasupra, cand la o distanta considerabila ...
Ce pot sa spun, este ca e o creasta frumoasa, mi-a readus in amintire Creasta Vartopel – Arpasel, parcursa vara trecuta... Este mult mai usoara decat Vartopel – Arpasel, dar la fel de frumoasa...
Cu cat ne apropiam de varf, cu atat crestea cantitatea de zapada, ultimele portiuni le-am facut prin zapada. Cornisa de pe varf era tot mai aproape, dar ne-am dat seama ca nu sunt probleme, zapada era stabila, astfel incat am inaintat fara probleme. Si am ajuns pe varf. Asta a fot tot? A, pai daca tot avem timp, ne intoarcem tot pe creasta.
Peisajul e superb: creasta Konceto in ceata, ca de obicei; in fata noastra se dezvaluie niste creste absolut fabuloase, munti impunatori si maiestuosi, adevarati giganti de granit... O sa revenim, cu siguranta, este prea frumos ca sa ramana neexplorat...
Inconjurat de niste brazi, vedem un lac, cu apa de un verde-smarald... Incepem sa ne facem planuri: maine mergem sa-l vedem, neaparat (lacul Okoto, dupa cum am aflat mai tarziu, cand l-am vizitat). Am continuat tot pe creasta, am ratat ploaia (adica cred ca ne-a cam ocolit, pt ca fulgere si traznete am tot vazut, dar nu deasupra noastra) apoi am intalnit poteca spre cabana Vihren, care ne-a scos in final la cabana. Acolo ne-am jucat cu motanul, un exemplar superb, am discutat cu el, ne-a explicat cum e cu traseele prin zona, apoi ne-am hotarat sa ne bagam la somn.
A doua zi am vizitat vreo 2 lacuri din zona dupa care am inceput lungul drum catre casa, cu promisiunea ca ne vom intoarce pentru a vizita si alte lucruri frumoase din zona.
Si – acum, poze...
vedere catre cabana Banderitza
cabana Banderitza, frumoasa mai mult pe dinafara
cazarea costa 10 leva de persoana, soba nu exista in camera, cred ca am dormit la -10 grade, cu toate hainele pe noi
drumul spre saua Premkata. Iarna nu a trecut in totalitate aici...
spre Konceto am tot avut parte de zapada...
refugiul Kazana, foarte mic, incap inauntru doar 2 persoane, cu indulgenta...
dar are geam termopan...adica, se respecta, ce daca e mic...
scurt moment de creatie...
adica daca tot exista un caietel de amintiri in refugiu, de ce sa nu ne trecem si noi...
varful Vihren, cu superba lui cornisa...
incepe creasta Konceto
cornise, zapada, stanca etc.
urme de avalanse...
ceata in fata, ceata in spate, se numeste cumva white out?...
creasta Konceto, impunatoare...
mai apare cate un val de ceata, din cand in cand...
o cornisa care sta sa cada... nu cu noi, insa...
urcare si pe langa cabluri...
avalansa pornita de la un picior alunecat putin...
s-au pornit 4 avalanse...
tot Konceto...
apus in saua Premkata...
fluturas in vant...
creasta Djamdjiev
urcarea pe creasta
roca dura, nu era friabila, rezistenta...
deja suntem pe creasta...
portiune din creasta Djamdjiev
pauza de poze...
cam ascutita uneori...
deasupra tuturor? doar o iluzie...
avem si noi asa ceva in Romania... doar ca la o inaltime mai mica, e adevarat...
un pic mai complicat dar nu de netrecut...
mai urcam, mai urcam...
apare si zapada... se apropie varful...
ne apropiem si noi de el...
cornisa de pe varf...
mai avem un pic...
avem zapada din plin...
nori si zapada...
si-am ajuns si pe varf...
daca tot nu am avut steagul, macar sa aratam ca suntem romani...
cornisa de pe varf, vedere partiala...
peisaj de pe varf... o sa ma documentez...
incepem coborarea...
daca tot avem timp...
incepe sa apara ceata...
creasta Djamdjiev, vazuta la coborare...
piton pt rapel? nu era cazul...tare as vrea sa stiu, am tot vazut pe creasta...
creasta Djamdjiev...
ascutita ca o lama de cutit? nici chiar asa...
se apropie primavara, dispare zapada, chiar si aici...
piton pt rapel? oare?
asta pt evaluarea marimii...
2 alpinisti, probabil sot si sotie, nu se intelegea prea bine; datorita timpului se stersesera urmele de scriere dar ramasese poza, amintire peste timp...
creasta, vedere din traseul spre cabana Vihren
cabana Vihren
sigla cabanei
motanelul cabanei si canapeaua unde dormea...
"gata? nu mai e nimic de mancare?"
lacul Okoto
lacul Muratovo
"vipera berus"
sfarsit...
