“Ninge peste munte, cu melancolie…”
Asa a inceput… cu ninsoare. Cu toate ca se anuntase soare…
fara vant, adica o zi superba
Am inceput tura frumos, pe la ora 8 30, nu intr-o forma
fizica de invidiat, dar… cat de cat… Avand in vedere ca ningea si ningea si nu
parea sa se potoleasca prea curand, avand in vedere ca mai avusese loc o
avalansa cu o zi inainte, renuntam la planul de a iesi in platou prin Valcelul
Mortului si hotaram sa mergem doar pana in Poiana Mare.
Cand ajungem in vale, ne dam seama ca ar fi cea mai buna
varianta, pentru ca ninsese proaspat si, pt ca avusese loc o avalansa de
proportii mari, valea era plina cu bolovani… mari…
Pornim cu incredere, bolovanii erau instabili, se mergea
foarte prost… Ajungem la prima saritoare, acoperita inca, dar… mai greu de
urcat din cauza bolovanilor instabili si a stratului de gheata existent sub
zapada pufoasa…
Admirand peisajul, din cand in cand...
Inaintam, ajungem la “Saritoarea cu bolovan”, cea de
dinaintea “Saritorii lui Zangur”: acoperita doar cu… zapada pufoasa, proaspat
ninsa… Mai avea un strat subtire de gheata, in rest… stanca pura… Ne chinum un
pic, urcam numai pe frontalii de la coltari si cu ajutorul pioletului si…
continuam…
priza foarte buna, bolovanul ramane infipt in piolet (adica iti iei priza cu tine...)
Saritoarea lui Zangur era acoperita, urcam tot asa pe
frontali, pt ca era gheata pe sub zapada, dar… déjà ne-am obisnuit…
Mai mergem un pic, ajungem la intersectia cu Valea lui
Zangur
cotim spre dreapta, mai inaintam un pic pe un horn plin de gheata gasit de Daniel,( nu stiu de ce ne chinuim pe-acolo)
si ajungem in fata Saritorii de la Cotitura: cam
spalata, cam inghetata, oricum, total necunoscuta…
Hotaram sa urcam prin dreapta: urca Daniel cap, ne asigura
si venim si noi, eu cu Horatiu.
Ok, Daniel porneste,
eu cu Horatiu stateam
cuminti, asteptam ca Daniel sa ajunga, ajunge, asigura de un copac si hotarasc
sa plec si eu. Urc, ma catar pe gheata (frumoasa catarare, nu am ce sa spun) si
ies deasupra saritorii dar pe firul vaii. Continui pe fir, il vad de Daniel in
dreapta, la copac, discut cu el si ma anunta Horatiu ca nu mai am coarda si
trebuie sa vina si el. Bun, asta inseamna ca ma dezleg, vine si Horatiu, dupa
care continuam pe fir. Ma dezleg, Daniel trage coarda, dupa care aud:
“Avalansaaaaaaaaaaaaaa!” Eram pe culoar………….. O vad ca vine, incerc sa infig pioletul
in mal, era inghetat tun………… Asta e, o sa incerc sa ma opresc cumva, poate nu
ma duce prea departe……….. Nu mai aveam
ce sa fac, nici macar timp sa reactionez………….. Si simt cum ma invaluie zapada,usor,
incet, parca a mangaiere………… Ma gandeam
ca e bine ca nu plec la vale, Daniel stie unde sunt si o sa vina sa ma scoata
de acolo, nu e nici o problema… Era doar zapada proaspat ninsa, moale, pufoasa
si… nu a venit cu viteza… M-a inconjurat frumos, din toate partile si m-a oprit
pe loc…
Am inteles mesajul: trebuia sa coboram. Muntele nu ne vroia
azi. Ma uit la Daniel, era incremenit. Ma intreaba daca sunt ok, daca vreau sa
vina sa ma ajute. Ii explic ca sunt in regula si ca voi urca singura, Horatiu
ii spune ca si el e bine, o parte trecuse peste saritoare si ii facuse un mic
dus. Ii spun ca vreau sa coboram (ningea in continuare) si ca putem sa facem
rapel de la copacelul unde asigurase el (ca sa coboram mai repede). Il anuntam
si pe Horatiu decizia noastra, e de acord asa ca urc la Daniel. Cand ajung la
el, “Avalansaaaaaaaaaaaaa!” A doua avalansa, exact pe locul unde fusesem eu, pe
acelasi culoar, ducand la vale tot stratul care ma inconjurase pe mine………….Trece,
il intrebam pe Horatiu daca e ok, era bine si de data asta…
Daniel porneste in rapel, eu raman la copacel sa cobor
dupa aceea, il rog sa se opreasca putin, sa nu intre inca in culoarul pe unde
urcasem, stam putin de vorba si…. Toata zapada de pe versant, proaspat ninsa,
pleaca… pe culoarul pe unde trebuia sa coboare el….
Horatiu o primeste direct in
fata, de data asta si ne hotaram sa plecam cat mai repede de-aici.
Coboara
Daniel, cobor si eu, strangem coarda, o facem ghemotoc, ca nu mai aveam timp sa
o filam si hotaram sa o dam la vale…
… Dar, dupa ce o baga in rucsac, eram toti trei inca la baza
saritorii………….”Avalansaaaaaaaaaaaaaa!” De data asta a fost rea, furioasa, a
venit cu bolovani, bulgari mari, nu doar zapada fina si pufoasa……….. Mi-a
trantit o gramada de bolovani si zapada in cap si am crezut ca nu se mai
opreste, a tinut-o asa vreo 15-20 de secunde………. Forta avalansei a reusit sa-mi
desprinda pioletii de pe rucsac, noroc ca ramasesera agatati in chingi……….Cand
s-a terminat, am plecat rapid, nu am mai stat pe ganduri….. Si cum coboram noi,
il aud la un moment dat pe Daniel:”Avalansaaaaaaaaaaaa!” Incredibil, era a
cincea in nici o ora………………… Ne aruncam in dreapta vaii, sa nu fim pe culoar, o
vedem cum trece furioasa, cu multi bolovani, in viteza si… nu mai
reactionez…………. Nu-mi venea sa cred…………..
coborarea dupa avalansa, pe zapada lasata de ea, pe culoar...
In fine, ma trezesc si gata, trebuie sa ne grabim si sa
coboram cat mai repede……..Coboram repede la intersectia cu Valea lui Zangur,
traversam spre ea, sa stabilim o strategie de coborare: Daniel primul, il asiguram la un copacel, el
coboara si cauta un loc in care sa ne asigure si venim si noi (in caz de
avalansa, macar ne recuperam dupa coarda…)
N-am mai avut incidente, nu am mai prins niciuna pana jos,
unde ne-am sucit picioarele pe bolovanii aia instabili si inghetati bocna…
Dar... am avut peisaje frumoase...
descatararea Saritorii cu Bolovan (pe frontali)
THE END
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu