Asta, dupa cum scrie si titlul ( si cine stie cunoaste), e o tura fara Abra. Chiar daca e un mutoman desavarsit (e vorba de catel, evident), nu am vrut s-o chinui aiurea si sa ma chinui si eu sa am grija de ea. O sa mai apara in multe alte ture.
Dar sa incepem…
Membrii turei, 2 persoane: eu si Dayana, prietena mea (medicul stomatolog).
Eram prima data amandoua pe munte, pana atunci fusesem separat.
Ne hotaram noi sa merem in Piatra Craiului.
Avand in vedere ca fata asta munceste foarte mult, plecam vineri noapte, cu masina ei. Foarte frumos, avand mania vitezei si conducand super bine, in 2-3 ore am fost in Zarnesti, de unde foarte repede am ajuns in Plaiul Foii. Ne-am cazat, urmand ca a doua zi sa plecam pe marele nostru traseu.
Dimineata, ceata. Hm, cam nasol. In Bucuresti, mare ploaie, aflam la telefon. Cu speranta ca poate n-o sa ne ploua prea tare, pornim.
Ceata se ridica, era doar sus.
Piatra Craiului, vazuta din Plaiul Foii. Datorita cetii, nu se vede chiar tot dar e un peisaj superb oricum…
S-ar putea face un tablou dupa fotografia asta. E fenomenala…
incet, incet, muntele incepe sa se contureze in fata noastra…
plecam de la refugiul Spirlea
incepe sa se ridice ceata…
un mic popas, sub cetina de brad…
Dayana, foarte zambareata. Nu stia ce o asteapta…
O mica pauza pt admirat peisajul…
merita…
fara cuvinte…
incepe urcusul…
asa incep lanturile
frumoasa portiune. Asta e primul lant…
si asa se termina primul lant…
imagine de sus…
peisajul pe lanturi e magnific…
si inca mai avem…pana pe varf…
si sa nu te ia ameteala…
iata ce urmeaza…
si refugiul Spirlea vazut de sus
si cat mai e…
asta o fi o pestera? n-am apucat sa verificam, dar nu cred
noi am continuat…
si am continuat…
mai sus…
si mai sus…
tot mai sus…
ma tot gandeam ca nu mai ajungem odata…
chestia asta a fost chiar interesanta…
si asta a fost ultima portiune de urcat…
in sfarsit, la refugiu…
dar varful inca nu era atins…
mai era un pic…
am avut mare noroc ca nu ne-a prins ploaia
foarte mare noroc…
Dayana, foarte fericita, pe varf. Daca stia ce-o asteapta, nu cred ca mai venea…
Oricum, a zis ca i-a placut. Dovada, a mai mers pe munte cu mine…
Drumul pana la cabana, neinteresant, n-a fost facut pe creasta. Se speriase destul biata fata si n-a vrut sa faca cunostinta cu creasta Pietrei Craiului pe inserate, mai ales ca urma sa ne prinda seara pe drum
Asa ca am coborat catinel si am luat-o pe la La table, am mers pe diferite marcaje si pana la urma am ajuns la Curmatura, unde am reusit sa prindem si noi o idee de semnal sa mai luam legatura cu lumea.
Am aflat ca in Bucuresti fusese o furtuna groaznica si se alertasera toti ca nu putusera sa ia legatura cu noi. Dar cum totul e bine cand se termina cu bine, acum toata lumea era linistita si totul era ok
Dayana, hranind animalele…
si evident, pisica… a cerut voie sa vina in brate… puteam sa n-o primesc?
De la Curmatura am coborat a doua zi, pe drumul obisnuit, am ajuns in Zarnesti si urma sa mergem pana in Plaiul Foii pe jos, dar am gasit un nene dragut care ne-a dus cu o caruta jumatate din drum, apoi un alt nene si mai dragut care ne-a dus cu un jeep celalalta jumatate de drum.
La Plaiul Foii s-a incheiat super excursia noastra prin Crai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu