si aici incepe apusul de soare, pozat din toate colturile si din toate unghiurile
si cum eu nu puteam sa lipsesc…
in departare, Pirinul…
Pozele au fost facute intr-un stil foarte interesant: stat afara, facut poze fara manusi, inghetat bine, intrat in cabana, dezghetat maini, dezghetat un pic in rest si iesit iar afara la poze. In momentul in care n-am mai rezistat am renuntat, eram inghetata tun.
Nenea cabanierul a fost foarte simpatic, stia o boaba de engleza si ne-am inteles cat de cat cu el. Avea programul foarte ciudat, 2 luni statea sus si urmatoarele 2 luni era in concediu si tot asa. Nu stiu cum rezista 2 luni singur in creierul muntilor…
In statie exista calculator, televizor si un radiou, in bucatarie, unde am stat pana ne-am dus la culcare… Radioul era fixat pe un post bulgaresc de rock. A fost muzica rock toata noaptea, a fost super (ne-am chinuit si noi sa-l prindem in masina dar n-am reusit).
Ce a fost cel mai frumos a fost ca ne uitasem mancarea in cabana si nu aveam decat o punguta cu napolitane si cel putin eu am fost chiauna de foame. Sebi a rezolvat problema, a baut niste tuica de la cabanier si n-a mai avut nevoie de nimic.
A doua zi, urma coborarea (exceptand rasaritul pe care s-a trezit Sebi sa-l prinda dar a zis ca nu s-a comparat cu apusul).
La putin timp dupa ce ne-am trezit ne-a sunat Victor sa ne roage sa ajungem si noi pana la pranz ca se plictisise. Am coborat si ne-am oprit sa admiram lacurile de aproape si la lumina zilei (nu mai conta nici foame, nimic)
poza pe lac
Aici am auzit cum se spargea gheata in interior. Foarte interesant.
ce ne-a parut rau a fost ca nu aveam timp sa stam sa vedem soarele oglindindu-se in lac. Dar ne era mila de Victor si am zis sa nu-l lasam prea mult sa astepte. Dupa cum se vede in poza, mai aveam de asteptat.
pe drum, Andreea a avut o idee nastrusnica: sa-i fac poza aproape dezbracata, pe lacul inghetat de langa cabana. Ok, m-am conformat. Rezultatul…
Am ajuns la cabana, la Victor, era terminat saracul de plictiseala ( si noi de foame ). Am mancat si am coborat. Foarte rapida coborarea, ne-a luat vreo 3 ore (parca).
La coborare, am facut concurs cu Victor, care cade de mai multe ori… Evident ca am castigat, la vreo 2 cazaturi diferenta….
In fine, a fost o tura super, cu o vreme fantastica, cu peisaje nemaipomenite si… prima mea iesire din tara… prima data cand am ajuns la 3000m
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu